MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI

Biserica de la Slobozia Ciorăşti

Pe drumul ce duce de la şoseaua naţională E85,spre comuna Slobozia-Ciorăşti, la aproape 3 kilometri de sat, se poate zări o frumoasă bisericuţă de lemn construită în stil maramureşean. Înconjurată de flori şi brăduţi, bisericuţa veghează asupra căminului de bătrâni aflat în imediata vecinătate. Existenţa acestora se datorează dragostei şi muncii depuse de părintele Ştefan Argatu şi constituie parte a unui proiect ce cuprinde şi un asamblu monahal. Până în acest moment, pe lângă biserica mică şi clădirea căminului, există o mică livadă, grădina de legume şi chiar un iaz.

Biserica ansamblului va purta hramul Sf. Pantelimon, icoana acestui sfânt fiind singura care nu a ars în incendiul din 2002 care a cuprins casa părintelui Argatu. Căminul este prevăzut cu centrală proprie, bucătărie, sală de mese, zonă de recreere, iar dormitoarele vor găzdui fiecare câte trei persoane.

Cine este părintele Ştefan Argatu


Părintele Ştefan Argatu este unul dintre copiii părintelui Ilarion Argatu, considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor. Preotul Ştefan Argatu se pare că a moştenit harul tatălui său, cunoscut fiind ca “preotul care alungă demonii”, şi căutat de oameni din toată ţara. Născut în luna noiembrie a anului 1942, Ştefan Argatu a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi Facultatea de Teologie din Bucureşti. S-a căsătorit cu Profira Roşculeţ, fiica unui cântăreţ bisericesc din satul Slobozia Ciorăşti. A avut nu mai puţin de zece copii, potrivit http://www.parinteleilarionargatu.ro, printre aceştia primăriţa comunei Elena Gîrneaţă, soţie de preot. Biserica ce va fi sfinţită duminică poartă framul Sfântului Pantelimon, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi de către creştini. Acesta nu a fost ales însă întâmplător de către părintele Argatu, potrivit unor surse. Se spune că în urmă cu 13 ani, când casa preotului a ars, icoana Sfântului Pantelimon a fost ocolită de flăcări.

 

 

 

 

 

 

 

 Schitul Soveja

 

Schitul Soveja se află în zona geografică unde au fost ctitorite, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, două sfinte locașuri monahale: Schitul Babele și Mănăstirea Soveja. Primul a fost ridicat în anii 1633 – 1634 de către ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Bisericani (din ținutul Neamțului), cu arhiereasca binecuvântare a mitropolitului Varlaam al Moldovei și a episcopului Evloghie al Romanului. Schitul a fost distrus în anul 1639 de către trupele muntene și cele de mercenari unguri ai principelui Transilvaniei (Gheorghe Rakoczy I), aliat al lui Matei Basarab împotriva lui Vasile Lupu, domnul Moldovei, care urmărise să-l alunge din scaun pe domnitorul Țării Românești.
După înfrângerea lui Vasile Lupu, Matei Vodă, cu prilejul împăcării, nu numai că l-a ajutat pe ieromonahul Partenie să refacă Schitul Babele, dar, ca semn al păcii statornicite între el și Vasile Lupu, va ridica tot în aceste locuri Mănăstirea Soveja, numită și Dobromira, în anii 1644 – 1645. Schitul Babele a dispărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind distrus. Mănăstirea Soveja, închinată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Patriarhiei Ierusalimului, va fi desființată ca locaș monahal în 1864, prin secularizarea aplicată de Alexandru Ioan Cuza, principele României, devenind biserică a Parohiei Soveja, situație în care se află și astăzi.
În amintirea acestor două așezăminte călugărești și în vederea refacerii vieții monahale pe aceste meleaguri, în anul 2001, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie, al Buzăului și Vrancei, a înființat Schitul Soveja, de călugărițe, aflat la șase kilometri de comuna Soveja. Schitul a fost construit prin contribuția financiară a familiei Constantin și Maria Nistoroiu din Focșani, pe un teren dat în folosință de Primăria comunei Soveja.
Acest schit se află situat pe malul stâng al râului Șușița, între localitățile Câmpuri și Soveja, la o distanță de 42 km de orașul Panciu.
În aprilie 2002 s-a început construirea unui corp de chilii, apoi s-a pus temelia bisericii cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, biserică care a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Epifanie Norocel în 21 mai 2005. Ulterior, ctitorii au construit și o clopotniță și o troiță la marginea șoselei. Toate aceste construcții au fost făcute din lemn de brad, în stil arhitectonic moldovenesc, având aplicat în exterior lambriu din scândură de brad care imită cărămida.
Dezvoltarea schitului a luat o amploare deosebită după venirea în iunie 2006 ca preot duhovnic la schit a Protosinghelului Sofian Ardelean, cu metania din Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamț, care a întocmit un plan de sistematizare. Astfel, s-a construit o chilie pentru preotul duhovnic, a fost dublat peretele exterior al bisericii, întrucât biserica era friguroasă, biserica a fost dotată cu mobilier bisericesc și obiecte de cult, s-a construit o sobă nouă mai mare, iar în vara anului 2007 a fost săpată o fântână și s-a montat un hidrofor pentru alimentarea cu apă a întregului schit. De asemenea, s-a construit o toaletă publică și mai multe fose septice pentru actualele și viitoarele clădiri proiectate. Pentru nevoile obștii monahale a fost amenajată o livadă cu o sută de pomi fructiferi, o seră și o grădină de legume.
În anul 2010 s-a început construirea unui Altar de vară, octogonal, pentru oficierea slujbelor la hram și la sărbătorile importante, altar care a fost terminat și sfințit în anul 2011 cu ocazia hramului de la 21 mai. Și pentru că suntem conștienți de vremelnicia noastră pe acest pământ, a  fost amenajat un cimitir, care acum funcționează ca parc. A mai fost construit și un Aghiasmatar.
În seara zilei de 8 martie 2012, casa monahală veche, de lemn, a luat foc de la funinginea aprinsă expulzată de coșul centralei termice pe acoperișul de șindrilă. În primăvara aceluiași an s-a început construirea unei case monahale noi, din cărămidă, cu chilii pentru personalul monahal, bucătărie, trapeză, stăreție și ateliere de pictură și croitorie, clădire care în prezent este în fază de finalizare. Iar pe fundația fostei case a fost construit un foișor din lemn, pentru odihna credincioșilor.
De la 1 martie 2011 egumenă a schitului a fost numită m-hia Irina Nuță, care, ajutată de părintele duhovnic, conduce obștea monahală. Măicuțele, pe lângă slujbele de la biserică și canonul personal de rugăciune, se mai ocupă cu grădinăritul, creșterea animalelor, croitorie, pictură, îngrijirea curții și alte activități monahale.
Accesul la schit se face din șoseaua E85 Focșani-Bacău. La sensul giratoriu din localitatea Tișița, din ambele direcții, se intră pe DN2L spre Panciu, 54 km până la schit. Există indicatoare. Sau cu maxi-taxi din Focșani, Brăila și Galați.

 Mănăstirea Dălhăuţi

Adresa: comuna Cârligele, judeţul Vrancea

Tel.: 0732.228.835 / 0734.353.589

Hramul: Izvorul Tămăduirii – Vineri, în Săptămâna Luminată

Stareţă: Stavrofora Emanuela Enea

Mănăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale ale Ortodoxiei româneşti (biserica veche datând din anii 1461-1468), fiind cunoscută, mai ales, prin aceea că aici se află o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi pentru faptul că, în acest lăcaş călugăresc, a vieţuit, cu rodnice împliniri duhovniceşti, Sfântul Cuvios Stareţ Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului. În incinta aşezământului monahal se află un muzeu unde sunt expuse obiecte şi cărţi bisericeşti, precum şi o parte din catapeteasma bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” . În ultimii ani, la Mănăstirea Dălhăuţi, s-au construit o clopotniţă nouă şi chilii.

Mănăstirea Brazi

Adresa: oraşul Panciu, judeţul Vrancea

Tel.: 0753.016.140 / 0765.422.785

Hramul: 22 septembrie - Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie

Stareţă: Stavrofora Eusebia Taşcă

Mănăstirea Brazi se află în apropierea oraşului Panciu. Deşi tradiţia spune că, aici, exista un schit sihăstresc încă de pe vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, începutul sigur – bazat pe documente – al acestui aşezământ monahal poate fi plasat în secolul al XVII-lea, când doi călugări, Sava şi Teofilact, au zidit o bisericuţă subterană păstrată şi astăzi. Aici, s-a aşezat, în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie – fost mitropolit al Moldovei; în toamna anului 1694, o ceată de tătari pătrunde în schit şi taie capul bătrânului arhiereu, deoarece refuzase să le dea odoarele sfinte pregătite pentru chinoviile ctitorite de el. De menţionat că, la Schitul Brazi, a fost înmormântat, în anul 1925, scriitorul Ioan Slavici, iar, cu puţin înainte de 1940, preoţii Grigore Pişculescu (scriitorul Gala Galaction) şi Vasile Radu au făcut, aici, o nouă traducere în româneşte a Sfintei Scripturi. Desfiinţat în anul 1959, Schitul Brazi a fost redeschis, în septembrie 1990; totul a fost reconstruit: biserica „Naşterea Maicii Domnului”, stăreţia, chiliile; deasupra paraclisului subteran (refăcut), s-a construit un nou paraclis, cu hramul „Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie”; în incintă, s-au ridicat un altar de vară şi anexe gospodăreşti. La acest aşezământ călugăresc, în ziua de duminică – 5 octombrie 2003, a avut loc slujba de proclamare a canonizării Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie, precum şi a Sfântului Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului. În perioada 2010-2014, a fost construită o biserică măreaţă, cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie”. Slujba de sfinţire a acestui locaş de cult a fost oficiată, în ziua de 22 septembrie 2014, de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei – Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, şi Chiriarhul locului – Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu alţi numeroşi ierarhi, preoţi şi diaconi. Astăzi, Mănăstirea Brazi se bucură de cercetarea multor pelerini, datorită faptului că, aici, se află moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie.

 Mănăstirea Vărzăreşti

Adresa: satul Palanca, comuna Urecheşti, judeţul Vrancea
Tel.: 0755.574.162

Hramul: 15 august – Adormirea Maicii Domnului

Stareţă: Monahia Juvenalia Lupu

Mănăstirea Vărzăreşti a fost înfiinţată în anul 1644 de boierul Radu Vărzaru – mare dregător domnesc pe vremea voievodului Matei Basarab al Ţării Româneşti. Prima biserică, având hramul „Adormirea Maicii Domnului“, are pictura de pe catapeteasmă realizată de vestitul pictor Dimitrie Teodorescu – fost elev al şcolii de zugravi de la Buzău; la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost zidită o a doua biserică închinată ocrotirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La Vărzăreşti, a sihăstrit, pe la anul 1700, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla; chiar în incinta aşezământului monahal, pe dealul din apropiere, se află un paraclis subteran, unde aceasta se ruga. Tot în Mănăstirea Vărzăreşti a vieţuit, câteva luni, în anul 1764, venind de la Muntele Athos şi mergând spre Mănăstirea Neamţ, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. În ultimii ani, s-a construit un corp de chilii, iar în prezent se zideşte o nouă clădire.

 Mănăstirea Rogozu

Adresa: comuna Slobozia Bradului, judeţul Vrancea
Tel.: 0727.495.893

Hramul: 24 iunie – Naşterea Sf. Ioan Botezătorul

Stareţă: Stavrofora Serafima Pricop

Mănăstirea Rogozu a fost întemeiată pe vremea domnitorului Matei Basarab, în anul 1647, primul nume cunoscut al aşezământului monahal fiind acela de „Schitul Poiana Rusului”, deoarece aici se nevoiau călugări ruşi, printre care şi Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. În timpul epidemiei de ciumă din anul 1812, schitul a ars, fiind distrus din temelie. În 1820, boierul Constantin Robescu, împreună cu soţia sa, a rectitorit sfântul aşezământ călugăresc, păstrându-i hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, dar i-a schimbat numele în «Schitul Rogozu». Arhitectura bisericii vechi este una tipic muntenească, iar pictura are o frumuseţe aparte, fiind opera maestrului Italian Adolf Cantini. În Mănăstirea Rogozu, şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă cunoscutul monah scriitor Paulin Lecca. În memoria sa, în muzeul aşezământului monahal, se păstrează mobilierul, câteva dintre cărţile sale şi celelalte obiecte din chilia în care acesta a locuit. În anul 1995, la Mănăstirea Rogozu, s-a zidit paraclisul „Naşterea Maicii Domnului”, în anul 1999 – s-a înfiinţat muzeul mănăstirii, iar în anul 2006 – s-a sfinţit noul corp de clădiri din curtea aşezământului monahal, care cuprinde stăreţia, trapeza şi mai multe chilii.

 Mănăstirea Buluc

Adresa: comuna Jariştea, judeţul Vrancea

Tel.: 0721.334.538

Hramul: 6 august – Schimbarea la Faţă a Domnului

Stareţă: Monahia Serafima Bourean

Mănăstirea Buluc îşi are începutul în a doua jumătate a secolului al XV-lea, când, un boier din Odobeşti, Ioan Caragea, ridică biserica de astăzi a mănăstirii, din lemn, având hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Sfânta Treime”, aceasta înlocuind un lăcaş de cult mai vechi. Ulterior, ctitorul s-a călugărit în Schitul Buluc, devenind ieromonahul Isaia şi ajungând stareţ al acestui aşezământ monahal. În anii 1922-1928, călugării din Schitul Buluc au ridicat, alături de biserica veche, una nouă, de zid, mult mai mare decât cea dintâi, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, distrusă de puternicul cutremur din 10 noiembrie 1940. În ultimii ani, aici, s-au zidit o clopotniţă şi o casă mare pentru chilii, unde locuiesc maici şi surori.

Mănăstirea Tarniţa
 
Adresa: comuna Boloteşti, judeţul Vrancea

Tel.: 0721.507.391

Hramul: 15 august – Adormirea Maicii Domnului

Stareţă: Monahia Tomaida Ciorăşteanu

Mănăstirea Tarniţa este aşezământul monahal al cărui început poate fi plasat în prima jumătate a secolului al XVII-lea, când ieromonahul Partenie ctitoreşte acest sfânt lăcaş. Prima biserică a schitului, de lemn, s-a ruinat odată cu trecerea timpului, fiind înlocuită, în anii 1919-1920, cu un alt sfânt lăcaş, „Adormirea Maicii Domnului”, care, în primăvara anului 2006, a ars în întregime; în anul 2001, a fost ridicat paraclisul cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. În prezent, sunt finalizate lucrările de construire a unei noi biserici din zid în locul celei care a fost mistuită de incendiu. Drumul până la mănăstire este foarte anevoios, dar, o dată ajuns în incinta aşezământului monahal, pelerinul uită de greutăţile călătoriei şi se bucură cu inima că Dumnezeu l-a învrednicit să poposească în acest colţ de Rai.

Paradisul Manastirii Muntioru

Schitul Muntioru este un schit ortodox aflat la altitudinea de 1.300 de metri, in Poiana Muntioru, la aproximativ sapte kilometri de localitatea Vintileasca, in judetul Vrancea. Pentru a ajunge la acest schit, din Ramnicu Sarat se merge spre localitatea Buda, dupa care se trece prin localitatile Jitia, Vintileasca si Neculele. Din ultimul sat, pana la schit, se urca pe un drum forestier, pe valea parului Stejic.

Poiana Muntioru este rezervatie naturala protejata inca din anul 2005. mai mult, rezervatia Muntioru face parte din Reteaua Ecologica Locala pentru Protectia Carnivorelor. Biserica schitului este inchinata Schimbarii la Fata.

"O, Preadulce si Atotbunule Iisuse, Cel ce in Tabor ai stralucit cu Slava Dumnezeiasca, primeste acum aceasta putina rugaciune a noastra, precum ai primit in muntele cel sfant inchinarea ucenicilor Tai, asa si pe noi invredniceste-ne sa ne inchinam preaslavitei Tale Schimbari la Fata, ca, stralucind in lumina faptelor bune, sa se lumineze prin Tine intunericul pacatului ce locuieste in noi si sa ne aratam vrednici mostenitori ai imparatiei Tale celei vesnice, unde cu toti sfintii sa-Ti cantam: Aliluia!"

Schitul Muntioru - Schimbarea la Fata

Schitul Muntioru a fost intemeiat in anul 1999, de catre parintele protosinghel Macarie Besliu, din obstea Manastirii Poiana Marului, ajutat si de alti monahi din obste. Manastirea Poiana Marului se afla la mica distanta de Schitul Muntioru. Aceasta manastire a fost construita in anul 1730, de catre Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului, praznuit de Biserica Ortodoxa in data de 25 aprilie.

Muntele numit odinioara "Monteoru", adica "muntele de aur", pentru zacamintele de aur ce s-au extras din acest loc, se afla la granita dintre Moldova si Muntenia. Se spune ca acest schit a fost construit in urma unei dorinte pe care Sfantul Voievod Stefan cel Mare a lasat-o prin testament.

Traditia consemneaza dorinta Sfantului Stefan cel Mare de a zidi o manastire in poiana Monteoru, spre slava lui Dumnezeu, ca insemn de granita. Din pricina deselor razboaie pentru apararea tarii si a credintei stramosesti, acest lucru nu a mai putut fi dus la indeplinire.

Biserica schitului, inchinata Schimbarii la Fata, a fost sfintita in data de 2 septembrie 2001, de catre fostul Episcop al Eparhiei Buzaului si Vrancei, Epifanie Norocel, insotit de slujitori de la centrul eparhial si de la bisericile din zona.

 

Lacul Manastirii Muntioru